În miezul zilei mele stau pe gânduri,
Văd trecători, lumini şi flori de gheaţă,
De parcă-n cartea vieţii, printre rânduri,
Uit paşi de început şi zori de viaţă.
Nimic nu prea cunosc, mereu mulţimi,
Trec dintr-o parte-n altă parte,
Şi caut printre marii anonimi
Pe cineva venind dinspre departe.
Nu-i locul bun, mi-e clar că pe alt drum
Te-aş întâlni, ştiind că vii spre mine,
Din lumea ce chiar ea e de consum,
Spre timpul faptei ce ne va conţine.
Mă văd greşind cuvinte ce descriu
Concretul ce-l trăi-vom împreună,
Din ceas de seară până-ntr-un târziu
Când stelele-s grăbite să apună.
Şi-s conştient că nu spun, totuşi, tot,
Cuvintele de dor devin durere,
Şi-ajung, încet, încet, să mă socot
Un ins redus, de gânduri, la tăcere.
Dar şi-n tăcere, din priviri, te caut
Printre idei ce lumii par pierdute,
Mult îndrăzneţ deși, cumva, precaut,
Să nu mă pierd în resturi absolute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu